Mircea Sasu – o viata de atacant genial curmata de alcool

Pentru ca prezentul si viitorul nu pot exista fara trecut, azi continuam cu seria articolelor in care sunt evocate personaje legendare ale fotbalului baimarean. In ultimul articol de acest gen, rolurile principale au fost detinute de fratii Zavoda, personaje emblematice in istoria fotbalului romanesc.

De la Minerul Baia Mare, la nationala Romaniei

Nascut si crescut in Ferneziu, un cartier al Baii Mari, Mircea Sasu a prins gustul golului la juniorii Metalului si la Dinamo Sasar. Dupa 3 sezoane petrecute in tricoul alb-rosu al formatiilor Dinamo Bucuresti si UTA Arad, Sasu a revenit in orasul natal, unde avea sa promoveze in prima liga alaturi de Minerul Baia Mare (1964). Cu un an inainte, acesta a intrat definitiv in istoria fotbalului local, fiind primul jucator convocat la nationala Romaniei.

Pe 28 noiembrie 1963, la Torino a avut loc confruntarea dintre nationala Romaniei si cea a Danermarcei, decisiva pentru calificarea la Olimpiada de la Tokyo din 1964. Din lot facea parte si vedeta acestui articol.

La finalul celor 90 de minute, tabela a afisat scorul de 1-1, golul romanesc fiind semnat de regretatul Carol Creiniceanu. In minutul 117, atacantul baimarean a lovit decisiv in urma unui moment de geniu: „Sasu primeste migea de la Parcalab, fuge pe dreapta terenului, in apropierea careului ii ies in intampinare stoperul si portarul echipei daneze; Sasu, bine inspirat, asteapta ca cei doi adversari sa se apropie mai mult, si cand acestia ajung in apropierea lui, ridica mingea peste ei, trimitand-o cu bolta in poarta. A fost un gol de toata frumusetea: Romania-Danemarca 2-1”.

A fost printre primii jucatori romani care s-au transferat in strainatate

La inceputul sezonului 1967-1968, Mircea Sasu a parasit nordul tarii pentru a se transfera tocmai pe litoralul Marii Negre, la Farul Constanta. A ramas la Constanta pana in 1970, an in care a jucat pentru ultima oara un meci la nivelul primei ligi (CFR Cluj – Farul, scor 1-1).

Spre finalul anilor ’70, Mircea Sasu si Vasile Gergely au devenit primii jucatori baimareni care s-au transferat in strainatate, la Fenerbahce Istanbul, respectiv Hertha Berlin. Neacomodandu-se la fotbalul turc, Sasu a revenit in 1971 la Minerul Baia Mare, echipa care il astepta oricand cu bratele deschise si in al carei echipament a marcat cele mai multe goluri din cariera. Despartirea de terenul de fotbal a avut loc 5 ani mai tarziu, intr-un meci jucat la Baia-Sprie.

In 1986, anul in care fotbalul romanesc a cunoscut cea mai inalta performanta la nivel de cluburi, Mircea Sasu a fost gasit mort in apartamentul sau. Din nefericire, viata unui atacant genial a fost curmata de alcool. Avea doar 47 de ani…

7 răspunsuri la „Mircea Sasu – o viata de atacant genial curmata de alcool”

  1. Vasile Mehes

    Parca il vad si acum cum marca direct din corner sau din lovituri libere. Era fenomenal,iar pentru noi „PITICII” de la accea vreme,cum ii placea lui sa ne spuna noua( Zoli Crisan,Vasile Mehes ,Mezei Florin,Vasaluc Napradean,Bonte Vasile,Cucli) si cati altii,era pentru noi”IDOLUL NOSTRU de la MINERUL BAIA MARE”.
    Sa i fie somnul linistit si sa l ierte Dumnezeu,ca mare fotbalist a mai fost.
    PS
    Maciaca, tu de ce nu scrii niste randuri despre tatal tau ?

  2. Mircea Sas (Maceaca)

    La multi ani tuturor ! Imi este foarte greu ca sa vorbesc despre tatal meu, pentru mine Mircea Sasu va ramane in primul rand tatal meu pentru restul va ramane fotbalistul genial.Niciodata cuvintele mele nu vor putea acoperi stima mea pentru tatal meu.Pentru mine indiferent de gloria fotbalistica sau de insuccesele din viata ramane tatal meu care este unicul si inegalabilul Mircea Sasu.Dumnezeu sa-l odihneasca in pace !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *