sigla-minaur-mare

Victoria cu Steaua, cântecul de lebădă al campioanei

*

Aveam 15 ani. Făceam parte din galeria copiilor care încurajau Minaurul din ultimele rânduri, căci în față erau băieții mai mari care îți dădeau câteva bucăți dacă îndrăzneai să te apropii de grupul lor. Dinspre grupul respectiv se dicta ritmul cântecelor și al bătăilor din palme. Tot de acolo te pătrundeau privirile amenințătoare dacă aveai curajul nebun de a te așeza pe scaun în timpul meciului.

Atunci am bătut-o pe Steaua. Cu 34 la 33. A marcat Yan Vizhbovskyy la ultima fază a meciului, cu o minge plasată printre picioarele steliștilor din zid. Golul handbalistului ucrainean a declanșat strigăte de bucurie în tribunele lipsite de scaunele din prezent. Era clar că doar Minaur exista în gândurile și vocile sutelor de băimăreni prezenți la meci…

În timp ce coboram scările, cineva a dat tonul la o scandare drag mie și în prezent: „Ne-am făcut damblaua, ne-am pi*at pe Steaua!”. Am început să strig și eu, dar glasul mi-a amuțit după ce un nene mustăcios și cu o căciulă neagră pe cap m-a luat de urechea dreaptă. M-a întrebat dacă nu mi-e rușine, dar n-am fost în stare să-i dau replica…

**

În dimineața zilei de 15 mai 2011 mă aflam în parcarea de lângă Sala Polivalentă „Lascăr Pană”, unde așteptam microbuzul care avea să ne ducă la Timișoara. Eram puțini, dar ne-am consolat cu ideea că am reușit să ne strângem cât de cât și că vom fi alături de Minaur la ultima deplasare din sezonul respectiv.

Scorul a fost 27 la 23 pentru bănățeni, iar finalul meciului a vestit nu doar înfrângerea suferită în teren, ci și retrogradarea legendei Minaur din Liga Națională de handbal masculin.

A urmat falimentul provocat de nepăsarea autorităților locale și de incompetenții din conducerea clubului. Au fost și două ediții petrecute cu sala aproape goală în obscuritatea Diviziei A, însă, în cele din urmă, au venit și vremurile bune încununate de câștigarea trofeelor interne și de participarea în grupele Ligii Campionilor. De la mic la mare, băimărenii s-au bucurat de performanțele din handbal, de biletele ridicol de ieftine puse în vânzare și de excursiile prin țară, fără să mediteze nici o clipă asupra zilei de mâine.

minaur_baia_mare

***

Au trecut mai bine de 4 ani de la deplasarea din Timișoara, timp în care nu am mai dat pe la Sala Sporturilor. Nu am fost alături de Minaur într-un eșalon inferior, așa că mi-a fost rușine să mă bucur din tribună de trofeele câștigate de handbaliștii băimăreni în campionatul trecut. Nu meritam nici să văd meciurile din Liga Campionilor, dar știam că, undeva în marea de spectatori, se află și băieții care cântau pentru Minaur și în confruntările din Divizia A. Întâlniri la care asistau, cel mai des, rudele și prietenii handbaliștilor. Acei băieți au meritat fiecare victorie oferită de Minaur în tot acest timp! Fiecare bătaie administrată celor din București!

Pe aceleași persoane le-am regăsit azi în galeria care a cântat pentru Minaur la ultimul meci din 2015. Pe ei și pe un om care a venit la meci însoțit de soția și fiul lui. S-au așezat în ultimul rând, dar el a fugit lângă galerie de îndată ce aceasta a început să cânte.

Mulți dintre ei sunt colegi de muncă acum. Au familii și diplome la activ. Poate fac eforturi serioase să ajungă la meciuri, dar nimeni nu se plânge de asta. Cei 10 jucători care au obținut victoria în fața Stelei sunt niște eroi și sunt vrednici de respectul întregului oraș. Puteau să plece oricând, însă au ales să le ofere băimărenilor un nou motiv de sărbătoare înainte de a porni spre alte zări.

suporteri_baiamare

„Noi de la Nord suntem! Minaur susținem!”

Sunt puțini. Din nou. Numărul mic de suporteri din galerie parcă reflectă, într-o oarecare măsură, situația din startul meciului, când handbaliștii Minaurului au stat cât mai răsfirați. Se prezentau echipele la microfon și nu voiau să pară o formație chemată din vacanță ca să joace derby-ul cu Steaua.

Sunt gălăgioși, preocupați de încurajatul echipei și indiferenți la restul sălii care preferă să își consume energia cu apostrofările adresate arbitrilor.

Peti! Peti! Peti!

Toată sala e în picioare! Aproape o mie de oameni îi strigă numele portarului Peter Tatai, care salută spectatorii și pe urmă încearcă să blocheze poarta în calea atacurilor steliste. Emoțiile cresc în momentul schimbării lui Peti cu Răzvan Pop. Mă uit la mesajele din tribune cu numele lui, ascult intensitatea aplauzelor și îmi dau seama că va pleca de la Baia Mare unul dintre cei mai iubiți jucători care au îmbrăcat vreodată tricoul Minaurului.

tatai-peter

Hoții! Hoții! Hoții!

Această scandare e mai veche decât mine și vine de undeva din stânga, unde își are locul un domn destul de în vârstă. Pare izolat, căci ceilalți spectatori se află la două rânduri în fața și-n spatele lui. Mă uit mai atent și realizez că e tipul care m-a tras de ureche în urmă cu 8 ani. Doar că acum are ochelari și rămășițe din mustață, un pahar de Cola și o pungă de semințe în buzunarul unei haine groase. „E consecvent”, îmi spune un prieten.

Campionii! Campionii! Campionii!

La pauza meciului, băieții de la Minaur preferă să își tragă sufletul pe banca de rezervă. Doar o rezervă (singura existentă) și unul dintre portari se joacă cu mingea, în timp ce la poarta Stelei se încălzesc câțiva jucători din lotul bucureștean.

Publicul băimărean nu ține cont de rezultatul de la pauză. Sunt doar 4 goluri diferență și, în plus, au fost martorii multor răsturnări spectaculoase de situație de-a lungul anilor. La puțin timp de la debutul reprizei, spectatorii simt ceva în pumnul ridicat în aer de Dani Bera după ce l-a ridiculizat pe lunganul blond din poarta stelistă. Se ridică iar în picioare și cântă pentru campioni.

dani_bera

Până la urmă, totul se rezumă la următorul fapt: băieții din teren sunt campionii României. Au strâns rândurile și au dat dovadă de caracter. Cine altcineva ar fi obținut victoria în condițiile în care ești nevoit să joci neplătit de luni bune? Cine altcineva ar fi rămas să câștige un derby cu Steaua pentru suporteri?

fb_img_1450228823151.jpg

surse foto: UPfoto, prosport.ro și minaur.ro.

2 răspunsuri la „Victoria cu Steaua, cântecul de lebădă al campioanei”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *