Mircea Sasu înscrie din nou.

Visul de a promova în Divizia A a fost împlinit abia după 16 ani

La 3 ani după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Baia Mare a avut două echipe de fotbal în Divizia B. Rezultatele erau mulțumitoare, însă cei care s-au ocupat de destinul fotbalului local și-au dorit cu orice preț să revină în Divizia A, acolo unde erau o prezență oarecum constantă în perioada interbelică.

Phönix a fost încoronată drept campioana seriei în vara lui ’48, iar Minaur, urmașa Tricolorului înființat în 1927, a ocupat locul 10 din 16 echipe. Primii au ratat promovarea după un turneu obositor disputat la București, iar soarta celei de-a doua grupări băimărene a fost decisă prin birouri. În urma renunțării la sistemul competițional cu 4 serii în eșalonul secund, cei de la Minaur s-au văzut nevoiți să joace în Divizia C.

Rezultatul? Oficialii celor două formații au decis să contopească ambele formații în una singură și puternică, capabilă să readucă fotbalul băimărean în prima divizie – Sportul Muncitoresc Baia Mare. Noua echipă avea la bază lotul Phönixului și câțiva jucători valoroși de la Minaur, printre care se aflau Vasile Zavoda și Victor Moldovan, componenți de bază ai puternicei CCA de mai târziu. Printre ei ar fi trebuit să se afle și Francisc Zavoda, însă puternicul atacant din Rodna a plecat la CFR București imediat după turneul de baraj.

Vasile Zavoda. Sursă foto: sptfm.ro
Vasile Zavoda. Sursă foto: sptfm.ro

4-4 cu Sankt Polten în meciul de inaugurare 

Odată cu trecerea anilor au crescut și, firește, pretențiile celor care conduceau fotbalul românesc. Dacă voiau în Divizia A, băimărenii aveau nevoie de un stadion cochet și dotat cu toate cele trebuincioase unei grupări din primul pluton valoric al țării.

Construit cu eforturile patriotice ale tinerilor băimăreni, stadionul „23 August” a fost inaugurat pe… 9 august 1953. Probabil că lumea nu mai avea răbdare să aștepte până la finalul lunii, așa că i-au chemat la botezul stadionului pe austriecii de la Sturm Sankt Polten. A ieșit un frumos 4-4. Ca la teatru! Lumea a plecat încântată de ceea ce a văzut pe noul stadion. Totuși, pe alocuri s-a simțit și deznădejdea, căci toamna era prin apropiere și nu aducea cu ea o echipă de Divizia A.

Până și presa centrală credea că Metalul va promova fără probleme

Numele echipei era Metalul și a pornit ca din pușcă în sezonul care a urmat dării spre folosință a noului stadion. Statistica nu minte și amintește despre cele 6 victorii înregistrate în 7 partide. Pentru alții a fost suficient ca să-i vadă ca și promovați în A, dar jucătorii băimăreni au cedat în meciul decisiv cu Avântul Reghin, scor 0-3. Înfruntarea a avut loc la Târgu Mureș.

Încrederea presei centrale în valoarea grupării băimărene a fost atât de mare încât aceasta, prin Programul Pronosport din 1954, a publicat caricaturile jucătorilor de la Metalul. Toată lumea credea că Schlesinger, Graban, Oltei, Miszner, Szigeti, Takacs, Csoke, Nohel, Kalmar, Barbu, Kovacs, Moraru, Horzsa și Habarici vor promova fără probleme.

caricaturi_pronosport

Sulyok, garanția revenirii în Divizia B din 1956

Șocul insuccesului din meciul cu Avântul Reghin s-a simțit de-a lungul întregului sezon dintre anii 1954 și 1955, astfel că Baia Mare s-a văzut nevoită să își ia rămas bun de la Divizia B și de la visul promovării cel puțin pentru un an.

Conducătorii băimăreni au simțit că e nevoie de întăriri serioase, așa că au apelat la fotbaliști aduși din alte localități ale țării. Cea mai mare contribuție la revenirea din 1956 în Divizia B a avut-o Sulyok, atacantul care a marcat 34 din totalul de 55 goluri înscrise de Energia (noul nume al echipei locale de fotbal) în 24 de meciuri. Altfel spus, Sulyok a preluat responsabilitatea pe umerii lui și a contribuit decisiv la revenirea Băii Mari pe harta fotbalului din a doua divizie.

Lumea de la Baia Mare nu mai avea răbdare…

Divizia A era încă departe, dar lumea de la Baia Mare nu mai avea răbdare. Se schimba componența echipei și a băncii tehnice de îndată ce se auzea fluierul de final al unui campionat. S-a umblat și la denumirea clubului destul de des cu speranța că norocul se va lipi de noul nume.

Rodul muncii și a necontenitelor transferuri se văd abia în 1959, când C.S.M. Baia Mare s-a calificat în finala Cupei României după un parcurs entuziasmant în care au eliminat echipe din Divizia A. În finală, Dinamo București s-a impus cu 4-0 și a câștigat prima din cele 13 cupe naționale cu care se laudă în prezent.

În 1960, același C.S.M. ratează la mustață promovarea. De această dată în favoarea celor de la Corvinul Hunedoara. Fără Sulyok, băimărenii au rămas la un punct în spatele hunedorenilor la finalul sezonului.

sursă foto: romaniansoccer.ro
sursă foto: romaniansoccer.ro

Parcă blestemată de soartă, Baia Mare nu vede lumina de la capătul tunelului nici în următorul sezon. Ghinionul a fost atât de mare încât a căzut victima cifrelor de la golaveraj. După jocurile din ultima etapă, clasamentul a arătat că C.S.M. s-a aflat la egalitate de puncte cu Jiul Petroșani – o altă echipă din Hunedoara care le fură băimărenilor visul de a se vedea în divizia A.

sursă foto: romaniansoccer.ro
sursă foto: romaniansoccer.ro

În ’62 s-a revenit la denumirea Minerul. Pe moment, asta nu a ajutat prea mult. Locul 6 obținut în anul revenirii la numele reprezentativ pentru băimărenii de pretutindeni și clasarea pe locul 3 din următorul an păreau să susțină ipoteza blestemului.

Visul se împlinește odată cu revenirea lui Mircea Sasu

După plecarea vedetelor Gergely și Vlad, misiunea înlocuirii acestora nu a fost una ușoară pentru conducătorii de sub Dealul Florilor. Au reușit, totuși, să-l convingă pe Mircea Sasu, primul jucător băimărean chemat la naționala României, să revină acasă. A fost mare nevoie de atacantul care s-a rodat pe la Dinamo și UTA Arad.

Mircea Sasu înscrie din nou.
Mircea Sasu înscrie din nou.

La începutul sezonului, lotul antrenat de Balogh a arătat în felul următor: S. Vlad, Bay, Donca, Szekely, Gergely I, Vasilescu, Ujvari, Csoma, Vajda, Sasu, Drăgan, Rozsnyai, Trifu, Sòo, Incze, Șuta. Băieții enumerați au adunat puncte în fiecare etapă, astfel că, în etapa a XI-a, Baia Mare făcea rocada cu Timișoara în fruntea clasamentului. Cu toate acestea, CFR Timișoara s-a impus cu 2-1 în orașul minier și a devenit campioană de toamnă.

Kromely, Pânzaru și Papp erau băieții noi din lotul băimărean care a atacat returul cu gândul nestrămutat de a promova. Minerul și-a văzut eforturile răsplătite după 7 etape scurse din partea secundă a campionatului, când s-a instalat în onorabila poziție de lider. Mai mult, ceferiștii timișoreni erau la un punct în spatele băimărenilor.

Liniștea nu a ținut prea mult la Baia Mare, iar spiritele s-au încins după ce Minerul a început să cedeze puncte în întâlnirile de acasă. Nerăbdarea și teama și-au spus cuvântul în alegerea celor din fruntea clubului, care au ales să-l alunge pe Balogh după egalul cu Industria Sârmei Câmpia Turzii, scor 2-2. Apropierea de finalul campionatului a fost decisivă în aducerea experimentatului Gallis.

Mai erau 3 etape din sezonul care a ținut pe jar un oraș întreg. Din fericire pentru spectatorii care umpleau tribunele stadionului „23 august”, CFR Timișoara nu a profitat de rezultatele negative înregistrate de fotbaliștii băimăreni. Ba mai mult, Sasu și compania au reușit să facă față presiunii și au câștigat, scor 1-0, meciul din Banat jucat în fața a peste 16.000 de spectatori.

Cu norocul care a lipsit în sezoanele anterioare de partea ei, gruparea din Baia Mare a făcut față atacurilor duse de CFR Timișoara până în ultimul minut. La o fază care a surprins nu mai puțin de 19 jucători în careul oaspeților, Rozsnyai (a nu se confunda cu Rozsnyai din generația Mateianu!) a respins, cu noroc, mingea până la Sòo. Având în față doar un fundaș confuz, care a întârziat să atace deoarece îl simțea pe Sasu prin preajmă, Sòo a înaintat cu mingea la picior până în preajma porții, de unde a înscris cu un șut puternic pentru 1-o în dreapta Minerului băimărean!

Eroii de la Timișoara: Vlad (Bay) – Kromely, Szekely, Ujvari, Donca – Vajda, Pânzaru – Rozsnyai, Sasu, Sòo, Drăgan.

6 goluri marcate în poarta Cugirului la ultimul meci în Divizia B

Ziua de 14 iunie 1964 a rămas scrisă cu litere uriașe și îmbogățite cu diferite înflorituri în paginile istorice ale fotbalului băimărean. Ne putem imagina cu ușurință că stadionul din Baia Mare a fost ocupat în întregime de spectatorii care au savurat reprezentația măiastră din ultimul meci. Minerul a obținut în etapa precedentă promovarea matematică în A, așa că sub Dealul Florilor nu s-au auzit decât chiote și aplauze generoase oferite actorilor din teren care au făcut posibilă realizarea planului pus la cale în urmă cu 16 ani.

Minerii care au dus Baia Mare în A.
Minerii care au dus Baia Mare în A.

Cugirenii, săracii, au venit la Baia Mare din postura ocupantei locului 5. Era, prin urmare, o grupare redutabilă, dar entuziasmul minerilor era atât de mare încât Cugirul s-a întors acasă cu 6 goluri încasate. Printre marcatori s-a aflat și Sòo, principala vioară din izbânda de la Timișoara.

Fază de joc din meciul Minerul Baia Mare - Cugir.
Fază de joc din meciul Minerul Baia Mare – Cugir.

Surse foto și informații: George Fazekaș – Fotbal băimărean și romaniansoccer.ro

5 răspunsuri la „Visul de a promova în Divizia A a fost împlinit abia după 16 ani”

  1. robbie

    @florin: se mulțumește tare frumos pentru apreciere. Vor urma și alte texte dedicate istoriei fotbalului băimărean! 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *